Copiii sunt aceiași peste tot – Daniela Ceredeev, profesoară de Limba şi Literatura Română, Şcoala Gimnazială din Vatra Moldoviţei, jud. Suceava – profesoară MERITO 2017

Copiii sunt aceiași peste tot

A câștigat cinci premii naționale pentru activitățile de voluntariat și a fost decorată chiar de președintele Klaus Iohannis. De multe ori pe podium a fost singurul profesor de la sat, iar ea a văzut asta ca o încurajare să facă mai mult, mai bine.

Daniela Ceredeev își trage scaunul în stânga catedrei și începe să citească cu intonație, pe roluri, nuvela Vestitorii, de Mihail Sadoveanu. E ora de română la clasa a V-a, în școala din satul sucevean Vatra Moldoviței, și din pupitrele albe, pictate cu flori roșii și așezate în U, cei 14 elevi ascultă fermecați. Căciuli mari de Moș Crăciun învelesc spătarele scaunelor, iar în mijlocul clasei un covor roșu, pufos, acoperă parchetul.

Tot aici are loc și programul de after-school pe care Daniela îl susține în cele cinci sate ale comunei. De luni până vineri merge în câte o școală, cu câte 20 din cei peste 60 de elevi voluntari, și lucrează cu toți copiii care vor să participe (de la Clasa Pregătitoare, la a VIII-a). Îi ajută la teme, organizează zile tematice (ziua Eminescu, ziua Micului European), face jocuri interactive și de creativitate. Soțul ei, preot în satul Ciumârna, tot în comună, îi duce pe toți cu mașina, în mai multe ture. Iar în weekend, copiii vin în Ciumârna, unde locuiește familia, să se joace la sediul Asociației Proiect Pro Europa, pe care ea a înființat-o în 2011.

Daniela Ceredeev are 46 de ani, e minionă, are părul șaten tuns scurt și fața rotundă. În timp ce citește din Sadoveanu, își ridică ochii albaștri și vede că un elev privește pierdut pe fereastră, așa că începe să se plimbe prin clasă citind. E povestea a doi frați care au plecat la colindat cu steaua și s-au rătăcit. La final îi întreabă:

– Ce vă este cunoscut din text?

– Mersul cu colinda!

– Voi mai mergeți cu colinda așa cum mergeau băieții din poveste?

– Nuuu.

– Ce e diferit?

– Acum se dau bani, înainte se dădeau colaci”, spune băiatul din prima bancă de la perete.

După ce stabilesc care sunt personajele din poveste, profesoara le împarte niște măști: o inimioară, un cadou, un om de zăpadă, o acadea. „Cum ajutați copiii din poveste să își schimbe starea cu aceste obiecte magice?” Și fiecare inventează câte un scenariu prin care să le facă drumul mai ușor copiilor înghețați: unii le aduc haine în dar, alții transformă gerul într-o căldură plăcută sau fac o magie să nu le mai fie frică de lupi.

Se numește tehnica perspectivelor narative multiple și e una dintre metodele nonformale pe care profesoara le folosește des; alta e photovoice (în care elevii vorbesc despre mesajul transmis de o fotografie), sau caruselul emoțiilor (care presupune să discute pe grupe despre anumite subiecte).

De loc din comuna Putna, cu mama învățătoare într-o școală pentru copii surdo-muți și tatăl angajat la o fermă de partid, pe când era mică Daniela visa să se facă medic. Părinții au sfătuit-o să-și aleagă o meserie practică, așa că a făcut Liceul de Economie și de Drept Administrativ din Suceava. Mai târziu, datorită poveștilor despre Dumnezeu spuse de bunica, a făcut școala postliceală la Seminarul Teologic Agapia și a locuit trei ani în căminul mănăstirii.

Meseria de profesor și-a ales-o în două ore, cât durează un drum de la Târgu Neamț la Iași, pe când se ducea să se înscrie la Teologie. Cu dosarul în mână, s-a întrebat: „De ce asistență socială, când mie mi-ar plăcea așa tare să fiu profesor?”. A schimbat tot dosarul și a optat pentru Litere.

După absolvire, a predat religie un an în Iași, iar în 1996, soțul său, pe care îl cunoscuse în facultate, a primit parohie în Ciumârna. Ea a început să predea religie în Vatra Moldoviței și, după șase ani, a luat și ore de română, de la a V-a până la a VIII-a.

La orele ei, elevii nu se ridică în picioare când vorbesc, ba chiar au voie și să mănânce, dacă nu îi deranjează pe ceilalți. La notare, se ghidează după un citat din poetul Ralph Waldo Emerson, care spune că orice om e îndreptățit să fie evaluat în momentele cele mai bune ale existenței lui, așa că notele sunt trecute în catalog după mult timp de observare și evaluare. Ține cont ca temele să nu ia mai mult de 20 de minute pe zi; dacă sunt mai ample, le dă un termen mai lung. Iar lămuriri pot să îi ceară și după școală, la telefon. I-a obișnuit așa și pe foștii elevi și mulți îi cer sfaturile și acum. Pe unii i-a cununat, altora le-a botezat copiii.

Daniela Ceredeev și-a impus ca cel puțin o dată pe lună să meargă la un training sau la o conferință pe tema educației și în fiecare an să facă un curs despre metode alternative de învățare și cel puțin trei proiecte cu finanțare în cadrul asociației. „E nevoie de perfecționare, altfel te plafonezi”, spune ea. „Mă întâlnesc așa des cu copiii, încât ar fi plictisitor să nu am nimic nou de spus.”

Are caiete întregi cu notițe de la cursuri, cu metode și jocuri, pe care întâi le testează cu elevii, iar apoi ei aleg ce să folosească la ore. Cererile de finanțare pentru asociație le scrie pe același principiu: „Eu când scriu proiecte plec de jos în sus, de la ceea ce știu că au nevoie copiii. Dacă știi că e o nevoie reală, ești motivat să o rezolvi”.

Prin proiectul „Caravana Reality-Voice” a dus o parte dintre voluntari în cinci comunități din zone diferite ale țării
pentru a cunoaște tineri de alte etnii; cu „Citește și tu”, acum la a șaptea ediție, a făcut sesiuni de citit în grup; „Vizidom” e un program prin care voluntarii merg periodic acasă la bătrâni, le duc alimente și îi ajută la treburile casnice. Tot prin asociație, Daniela face și traininguri pentru cele 40 de educatoare de la Așezământul de Copii din Rădăuți și a construit o căsuță tradițională bucovineană, ca o casă a bunicilor pentru copiii din Așezământ. Mama Dana, cum îi spun cei de la Așezământ, mai are un vis: să facă un centru pentru copii abandonați.

E într-o permanentă căutare de recompense pentru voluntari, de la bomboane – care nu lipsesc de la after-school și nici de la ore –, la titluri și diplome: „Copilul Zilei” (e votat în secret de ceilalți colegi), „Voluntarul Anului” sau „Voluntarul Proiectului”, vizite la mall, excursii, tabere și cursuri. Înainte să plece în câte-o excursie, joacă cu toții „prietenul secret”: fiecare trebuie să îi cumpere unui coleg din grup, ales aleator, un cadou  de maxim trei lei.

Experiența ei extracurriculară e impresionantă. În 2008 făcea deja voluntariat pentru mai multe organizații din țară. În 2011 a primit premiul „profesorul preuniversitar al anului” la Gala Premiilor pentru Excelență în Educație, organizată de Fundaţia Dinu Patriciu, pentru rezultatele obținute de elevii săi la olimpiadele județene și naționale de română și religie. Cu banii primiți a amenajat sediul asociației. A câștigat până acum cinci premii naționale pentru activitățile de voluntariat și a fost decorată chiar de președintele Klaus Iohannis. De multe ori pe podium a fost singurul profesor de la sat, iar ea a văzut asta ca o încurajare să facă mai mult, mai bine, astfel încât premiile să se justifice. „Prioritatea mea este să mă fac utilă celor din jur și aici intră toți: școală, familie, comunitate, tot.”

Alina Balahura are 35 de ani, opt clase și cinci copii cu vârste între trei și 15 ani. Daniela i-a fost profesoară la un curs pentru îngrijitori de bătrâni la domiciu. Femeia i-a arătat o poezie pe care o scrisese, apoi i-a dat trei caiete studențești cu poezii, despre care nu știa nici soțul ei. Prin asociație, profesoara le-a publicat într-o carte și a pregătit o lansare surpriză. „Doamna Ceredeev mi-a schimbat viața și modul de a gândi”, spune Alina, care acum lucrează la a doua carte. „Am recăpătat acel sentiment adolescentin că eu pot să schimb lumea. Acum încerc zilnic să învăț ceva nou, fie din cărți, fie să fac un lucru pe care nu credeam că pot să-l fac.”

Daniela Ceredeev își începe ziua la șase dimineața și o termină târziu în noapte. Îi e dor să facă treburile casnice în tihnă. Copiilor ei, Anastasia și Emilian, amândoi studenți, crede că le-a fost greu să înțeleagă de ce trebuie să-și împartă mama cu alți copii. Însă recompensele nu sunt de neglijat. E vorba de momentele în care elevii o fac să se simtă atât de tânără, încât sare, dansează și desenează stând în genunchi alături de ei; când Piatra Neamț, privită de la etajul șapte al unui hotel, li se pare că e Dubai; când se întoarce duminica de la biserică și găsește 10 mesaje în care copiii o întreabă când încep activitatea de după-amiază.

„Se spune că în educație nu poți să vezi roadele. Ba da, le vezi. Îi vezi cum cresc sub ochii tăi de la o zi la alta prin informații, prin emoții, prin abilități de viață”, spune ea. Nu crede în prejudecata că „la sat nu se poate”. „Dacă ești pasionat de ce faci, poți să faci performanță oriunde ai fi. Copiii sunt aceiași peste tot.”

Text de Oana Racheleanu

Foto de Doria Drăgușin

*Din septembrie 2020, Daniela Ceredeev este Inspector Şcolar de Religie, în cadrul Inspectoratului Şcolar Judeţean Suceava.